îmi desfac picioarele cu dexteritatea unei cenuşărese care a încetat să viseze la prinţi şi castele în iatacul obscur al unei suburbii renumite pentru dame full-option descinzi ca un milord pe o insulă departe de lumea dezlănţuită ne adulmecăm trupurile cu setea vânătorilor de comori e un soi de cunoaştere gâfâitul acesta întrerupt de sunete nearticulate ca şi cum ne-am scrie poeme mâinile noastre îşi strâng singurătatea printre gratiile ego-urilor înfiorător de rotunde îmi alunecă şuviţele pe umerii tăi copleşiţi de greutatea unui destin incomplet mă desprind şi tâşnesc precum o cometă în timp ce tu îmi contempli căderea cu satisfacţia deplină a unui tarantino clonat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu